Tigrul tasmanian, dispărut în secolul XX, continuă să îi fascineze pe cercetători

Viața umană pe Pământ depinde în totalitate de biodiversitate, dar activitățile noastre determină o creștere a numărului de extincții. Cu toate acestea, unele specii dispărute, cum este și tigrul tasmanian, continuă să ne fascineze. Noile metode din domeniul geneticii și al biologiei reproducerii sunt o promisiune că, în curând, ar putea fi posibilă reînvierea speciilor dispărute.

Dar readucerea la viață a speciilor dispărute este costisitoare. Nu ar trebui să ne concentrăm asupra prevenirii extincțiilor ulterioare?

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Acum aproape 20 de ani, diavolul tasmanian părea să fie iminent condamnat. Acesta este cel mai mare carnivor marsupial din lume care a supraviețuit după dispariția tigrului marsupial (Thylacinus). În cuvintele lui Oscar Wilde, „a le pierde pe amândouă pare a fi o neglijență”.

Dispariția tigrului tasmanian a început în anii 1990

Enigmaticul Thylacinus, cunoscut și sub numele de tigrul tasmanian, continuă să capteze atenția oamenilor. De mărimea unui lup, animalul a fost declarat oficial dispărut în ultimul său refugiu din Tasmania. Dispărut înainte să fie apreciat sau studiat vreodată, acest animal este cunoscut doar din anecdote.

O nouă carte, „Thylacine: The History, Ecology and Loss of the Tasmanian Tiger”, prezintă noi cunoștințe bazate pe dovezi despre Thylacinus în 78 de contribuții. Noile metode științifice și istorice și bazele de date mari înseamnă că putem afla multe despre ecologia și istoria acestui animal din rămășițele sale, respectiv oase, ADN în piele și oase, artă rupestră, povestiri orale și înregistrări istorice, potrivit Phys.org.

Diavolul tasmanian era larg răspândit și existau mulți indivizi ai speciei înainte de apariția unui cancer transmisibil unic, a cărui cauză este necunoscută. În 30 de ani de la apariția sa, la mijlocul anilor 1990, boala s-a răspândit în tot habitatul diavolului tasmanian. Populația a fost redusă cu 80%.

În ce privește tigrul tasmanian, dispariția sa definitivă la începutul anilor 1990 a fost rapidă. Fostele fortărețe în care trăia din părțile productive ale Tasmaniei sunt acum cultivate, iar oamenii au modificat dramatic peisajul.

Tigrul tasmanian, viu în memoria și cultura popoarelor locale

Pentru a conserva speciile și a reface ecosistemele în mod eficient, trebuie să înțelegem contextul istoric.

Thylacinus era un prădător aflat în vârful lanțului trofic, deși vâna prăzi mai mici în raport cu mărimea sa. Acesta este și astăzi bine cunoscut de popoarele aborigene. Astfel de popoare autohtone dețin cunoștințe de lungă durată, din generație în generație despre tigrul tasmanian, chiar și la 3.000 de ani după dispariția sa de pe continentul australian. 

În unele locuri, aceste cunoștințe sunt asociate cu reprezentări de artă rupestră, realizate de oamenii străvechi.

Poveștile orale sau scrise sunt importante pentru a menține o legătură cu animalul și pentru a reimagina viitorul. Ele alimentează speranța de a revedea animalul și de a imagina o legătură cu moștenirea sa.

Un animal-simbol

În Tasmania, există reminiscențe constante ale tigrului tasmanian, care apare și pe stema statului australian.

Tigrii tasmanieni au jucat un rol important în ecosistemele tasmaniene și pe continentul australian. Înțelegerea acestui rol și a factorilor care au dus la dispariția sa oferă un context important pentru salvarea altor specii și pentru refacerea ecosistemelor.

Vă mai recomandăm și: 

Rămășițele ultimului tigru tasmanian, considerate pierdute, au fost redescoperite

Criza extincției se adâncește. Dispar animalele indigene din nordul Australiei

Oamenii de știință ar fi descoperit prima extincție în masă a animalelor de pe Pământ

Rinocerul alb nordic ar putea fi salvat de la extincție. Ce metodă încearcă cercetătorii?